Recuperarea sechelelor postraumatice ale gleznei (entorsa)

Deși avem parte de o iarnă ca-n povești, ea vine invariabil și cu neajunsuri. Zăpada abundentă din ultimele zile, dar mai ales gheața datorată temperaturile scăzute, pot fi cauze ale traumatismelor prin alunecare și cădere, pot favoriza producerea cu o frecvență crescută a accidentelor rutiere. Cred că puțini dintre noi am scăpat fără o trântă în zăpadă sau fără a aluneca periculos pe o porțiune de gheață. Consecințele acestor traumatisme sunt diverse: de la simpla entorsa până la fractura cominutivă, de la o iritație trecătoare a pielii până la secționarea definitivă a unui nerv periferic, de la o contuzie simplă a tegumentului pînă la plaga penetrantă articulară.

Ceea ce poate frapa la pacienții cu sechele posttraumatice ale aparatului locomotor este discrepanța între varietatea leziunilor și stereotipia disfuncționalităților instalate, consecutiv rezultând o monotonie a obiectivelor tratamentului de recuperare. Acestea pot fi sintetizate după cum urmează:

1. conservarea sau ameliorarea mobilității articulare;
2. refacerea forței și rezistenței musculare;
3. refacerea coordonării mișcărilor;
4. susținerea circulației arterio-venoase și limfatice.

Desigur că obiectivul final va fi recâștigarea capacității de muncă sau, cel puțin, a capacității de auto-îngrijire, de desfășurare a activităților vieții cotidiene obișnuite.

Entorsele de glezna, în funcție de simptomatologia clinică și de datele radiologice, pot fi clasificate în 3 categorii: ușoare (benigne), de gravitate medie sau severe.

Indiferent de severitate, entorsa de gleznă se caracterizează printr-un tablou clinic comunexprimat prin durere, tumefacție, redoare, inflamație și edem periarticular.

Pentru entorsa benignă tratamentul constă în repaus articular, aplicație locală rece (gheață), electroterapie antalgică și antiinflamatorie locală, eventual tratament medicamentos cu AINS per os (diclofenac, ibuprofen, naproxen, ketoprofen, meloxicam, coxibi etc.) sau local (geluri, creme, plasturi). Faza acută durează 2-3 zile, după care se pot începe exerciții de mobilizare activă a gleznei, apoi exerciții active contra unei rezistențe manuale, reluarea sprijinului bipodal (pe ambele picioare) și ulterior unipodal (pe piciorul afectat).

În entorsele de gravitate medie se poate alege una din următoarele metode terapeutice:

• tratament pur funcțional
• tratament ortopedic prin imobilizare în aparat gipsat
• tratament mixt prin benzi adezive (kinesiotaping)

Tratamentul pur funcțional constă dintr-o puncție evacuatorie, urmată de introducerea unei soluții de xilină și hialuronidază. Pe măsură ce scad durerea și inflamația, se încep mobilizările active și se continuă programul clasic de kinetoterapie progresivă. Această metodă este recomandată în special sportivilor.

În cazul pacienților mai sedentari sau vârstnici, se preferă imobilizarea în aparat gipsat a piciorului în unghi drept pe gambă. Mersul este permis după 48 ore. Durata minimă a imobilizării este de 3 săptămâni, pentru a obține o cicatrizare satisfăcătoare a aparatului capsulo-ligamentar. Uneori este necesară prelungirea imobilizării cu încă 1-2 săptămâni.

Tratamentul prin benzi adezive se înlocuiește la 3-4 zile și se menține imobilizarea timp de 3 săptămâni.

Entorsele grave se tratează ortopedic sau chirurgical. În primul caz se aplică un aparat gipsat de imobilizare timp de 3 săptămâni, care se schimbă cu un aparat gipsat pentru mers pentru alte 3 săptămâni. Tratamentul chirurgical este urmat de o imobilizare în aparat gipsat timp de 5-6 săptămâni, cu interzicerea srpijinului pe piciorul afectat în primele 3 săptămâni.

După depășirea perioadei de imobilizare se începe programul de recuperare fizical-kinetic, care are urmărește eliminarea durerii, a edemului restant și să asigure o bună stabilitate și mobilitate în unghiuri funcționale a gleznei. Pentru combaterea edemului rezidual, în afară de repausul nocturn cu membrul inferior afectat înălțat față de planul patului, la coborârea din pat se va aplica un bandaj compresiv de la vârful degetelor până sub genunchi.

Pe măsură ce edemul scade, se va micșora și perioada de purtare a bandajului până la eliminarea totală. Masajul transversal profund se va începe imediat după scoaterea gipsului. Se completează tratamentul cu băi alternante cald-rece, fizioterapie (curenți cu acțiune excito-motorie, ultrasunet, LASER, etc.), mobilizări articulare în ordine cronologică, posturi globale sau segmentare.

Programul de recuperare fizical-kinetic se va desfășura intr-un centru specializat de recuperare (ambulatoriu sau cu internare), sub atenta supraveghere a personalului specializat (medic de recuperare, kinetoterapeut, asistent BFT, maseur).